Îmbuteliere, kegging și păstrarea berii

HOPLINE

Sticlă, PET, doză sau keg? Fiecare variantă are avantaje și dezavantaje, iar alegerea potrivită depinde de câtă bere faci, cum vrei să o păstrezi și, bineînțeles, cât echipament vrei să aduni prin casă. Hai să vedem ce opțiuni avem.

Îmbutelierea

Până în ziua de azi, una dintre cele mai răspândite metode de ambalare a berii printre berarii de acasă rămâne îmbutelierea.

De fapt, sticla este încă foarte prezentă și la nivel industrial. Nu neapărat pentru că ar fi soluția perfectă, ci pentru că, timp de foarte mulți ani, fabricile de bere și-au construit liniile de producție în jurul ei, într-o perioadă în care alternativele erau mult mai puține.

Iar dacă o fabrică de bere are deja o linie completă de îmbuteliere, trecerea la doze de aluminiu poate însemna o investiție serioasă. În plus, cel puțin în cazul berilor industriale, sticla încă păstrează pentru mulți consumatori acea impresie de produs ceva mai „premium”.

În lumea berilor craft, însă, direcția este destul de clară: doza de aluminiu este tot mai prezentă. Nu întâmplător. Aluminiul este ușor, practic, protejează complet berea de lumină și poate fi reciclat în repetate rânduri.

Asta nu înseamnă că sticla ar fi o alegere proastă. Deloc. Mai ales acasă, unde aceeași sticlă poate fi folosită de foarte multe ori, rămâne una dintre cele mai accesibile și practice soluții.

Dar dozele de aluminiu?

Pentru berarii de acasă, dozarea berii în aluminiu a devenit accesibilă relativ recent, iar principalul obstacol rămâne costul echipamentului.

Ai nevoie de un aparat special pentru închiderea dozelor, iar dozele în sine nu sunt tocmai ieftine atunci când le cumperi în cantități mici. În plus, spre deosebire de o sticlă sau de un PET, doza nu prea are ce căuta a doua oară în procesul tău de îmbuteliere.

Dacă vrei neapărat să încerci, sigur că se poate. Dar este un pic ca atunci când îți cumperi un Hummer ca să mergi după pâine. :)

Îmbutelierea în sticlă

Sticla rămâne probabil cea mai folosită variantă pentru berea făcută acasă. O sticlă brună de 330–500 ml poate fi reutilizată de foarte multe ori, deci investiția inițială se amortizează repede.

Și mai simplu: poți refolosi sticlele de la berile cumpărate din magazin. Ai o bere preferată la sticlă și se adună destule prin casă? Nu le arunca. Spală-le bine și pot deveni recipientele următorului tău lot de bere.

Unele fabrici folosesc recipiente mai ușoare, cu pereți mai subțiri, tocmai pentru că sticla respectivă nu este gândită să intre din nou în circuit. Nu sunt cea mai bună alegere pentru berea refermentată acasă, unde în interior se poate forma o presiune considerabilă.

Sigur, sunt oameni care le folosesc fără probleme. Dar există și suficiente povești cu sticle sparte sub presiune încât, din punctul nostru de vedere, pur și simplu nu merită riscul.

O alegere foarte bună sunt, de exemplu, sticlele groase folosite pentru multe beri belgiene. Aceste beri au deseori un nivel ridicat de carbonatare, iar sticlele sunt construite tocmai pentru a rezista la presiuni mai mari.

Și sticlele brune clasice, cu pereți groși, rezistă foarte bine. De multe ori, capacul cedează înaintea sticlei. Ceea ce, dacă trebuie să alegem, este varianta mai bună: preferăm bere pe tavan și un capac zburător decât cioburi de sticlă.

Dezavantajele sticlei

Sticla are două dezavantaje evidente: este grea și se sparge.

Dacă vrei să iei câțiva litri de bere cu tine la un grătar sau la o întâlnire cu prietenii, vei observa repede că o parte serioasă din greutatea pe care o cari este, de fapt, ambalajul. Iar la transport trebuie să ai și ceva mai multă grijă.

De ce ai nevoie pentru îmbuteliere?

• sticle potrivite pentru bere și capace metalice;
• un capsator pentru închiderea sticlelor;
• echipament pentru spălarea și igienizarea sticlelor;
• un suport în care sticlele pot fi lăsate cu gura în jos pentru scurgere;
• un sifon de îmbuteliat;
• un furtun alimentar din silicon sau PVC.

Dacă folosești sticle PET, evident că poți tăia de pe listă sticlele de sticlă, capacele metalice și capsatorul.

Îmbutelierea în PET

Recunosc, și eu am trecut destul de târziu la PET. Și după ce am făcut-o, prima întrebare a fost: de ce n-am încercat asta mai devreme?

PET-ul are câteva avantaje foarte serioase față de sticlă.

1. Este foarte ușor

O sticlă PET de jumătate de litru cântărește aproape nimic în comparație cu una din sticlă. Dacă trebuie să cari berea undeva, diferența se simte imediat.

Practic, poți lua mai multă bere cu tine și mai puțin ambalaj. Greu de considerat un dezavantaj. :)

2. Este rezistent

Este plastic. Îl lovești, îl scapi pe jos, se ciocnește de alte sticle și, în majoritatea cazurilor, nu se întâmplă absolut nimic.

3. Suportă bine presiunea

PET-urile pentru băuturi carbogazoase pot suporta presiuni considerabile și se pot dilata destul de mult înainte să apară o problemă.

Iar dacă ceva chiar merge prost, nu ai de-a face cu cioburi de sticlă. Cel mai probabil va ceda capacul înainte ca PET-ul propriu-zis să se rupă.

4. Poți reduce cantitatea de oxigen rămasă în recipient

Acesta este unul dintre cele mai interesante avantaje și, surprinzător, se vorbește destul de puțin despre el.

La berile sensibile la oxidare – mai ales cele cu mult hamei, precum IPA-urile moderne – cantitatea de oxigen rămasă în recipient după îmbuteliere poate conta enorm.

Când umpli o sticlă cu sifonul de îmbuteliere, o umpli aproape până sus. Dar când scoți sifonul, nivelul berii scade și în gâtul sticlei rămâne un mic spațiu plin cu aer.

În fabricile de bere, acest spațiu poate fi purjat cu CO₂ sau azot înainte de închidere. Acasă, dacă nu ai echipamentul necesar, acolo rămâne pur și simplu aer.

Cu PET-ul avem însă un mic truc la dispoziție.

Și mai primești un bonus: vezi foarte ușor dacă refermentarea funcționează. CO₂-ul produs va readuce PET-ul la forma inițială, iar sticla va deveni tare la atingere.

Putem spune că acesta este avantajul numărul cinci. :)

Dar tot plastic rămâne...

Pentru mulți dintre noi, acesta este motivul pentru care PET-ul pare din start o alegere mai puțin atractivă. Și eu am avut mult timp aceeași reținere.

Se mai spune și că PET-urile nu ar trebui reutilizate, pentru că apar probleme de igienă. Totuși, dacă ne uităm în jurul nostru printr-o mică berărie de acasă, o bună parte dintre echipamente sunt deja din plastic.

Nu aruncăm fermentatorul după fiecare bere. Nu aruncăm robinetul, furtunurile sau sifonul de îmbuteliere după o singură utilizare.

Un PET pentru bere poate fi spălat și igienizat la fel ca celelalte echipamente, cu condiția să fie întreținut corect și să nu-i zgâriem suprafața interioară.

Kegging – berea la butoi

Dacă te-ai săturat să umpli sticlă după sticlă, probabil că următoarea investiție la care te vei gândi este un sistem de keg.

Nu mai umpli zeci de sticle, nu mai pui zeci de capace, nu mai petreci ore întregi cu îmbutelierea. Sună minunat, nu?

Ei bine... da și nu. :)

Nu se poate contesta faptul că transferul berii într-un keg este mult mai rapid decât îmbutelierea individuală.

Iar senzația de a deschide robinetul acasă și de a le turna prietenilor bere făcută de tine este greu de egalat.

Dar, ca de obicei, lucrurile sunt ceva mai complicate decât par la prima vedere.

De ce ai nevoie pentru un sistem de keg?

• un keg;
• conectori și furtunuri;
• un regulator de presiune pentru CO₂;
• un robinet pentru servirea berii;
• o sursă de CO₂;
• și, foarte important, un frigider sau alt sistem în care berea poate fi păstrată rece.

Dacă pornești de la zero, investiția este evident mai mare decât în cazul îmbutelierii.

Dacă ai deja un frigider sau o ladă frigorifică disponibilă, lucrurile devin ceva mai simple, dar tot vei avea nevoie de keg, regulator, CO₂, conectori, furtunuri și robinet.

Pentru cine vrea o soluție gata de pornire există și seturi pentru începători Corny KEG, în care mare parte din componente sunt deja potrivite între ele.

Și sistemul trebuie curățat

Cine a lucrat vreodată într-un pub știe exact despre ce vorbim.

Acasă poate fi foarte utilă o pompă cu care să recirculi soluția de curățare prin furtunuri și robinete. Cu cât berea stă mai mult timp nemișcată în sistem, cu atât igiena devine mai importantă.

Dacă torni bere doar în weekend și lași bere nepasteurizată zile întregi prin conducte, nu este tocmai rețeta ideală pentru un sistem curat.

Furtunurile moderne, precum EVA Barrier, sunt mult mai bune decât generațiile mai vechi, dar nici ele nu elimină nevoia de curățare.

Lungimea furtunului contează

Contează diametrul furtunurilor, dar și lungimea lor. Trebuie să existe un echilibru între presiunea din keg și rezistența liniei de bere, altfel în loc de un pahar frumos de bere vei primi unul plin de spumă.

Din fericire, pentru asta există o mulțime de calculatoare și tabele online.

După aceea vine carbonatarea. Și aici poți intra într-o lume întreagă de presiuni, temperaturi și volume de CO₂. Pare complicat la început, dar odată ce înțelegi principiul, lucrurile devin mult mai simple.

Nu uita de spațiu

Mai există un detaliu care se uită ușor: kegurile trebuie puse undeva.

Dacă vrei să servești berea rece, cel mai probabil vei avea nevoie de un frigider dedicat. Într-o casă sau într-un apartament, asta poate deveni rapid o problemă mai mare decât costul echipamentului.

Merită deci să te gândești și la acest aspect înainte să te arunci cu totul în lumea keggingului.

Sankey sau Corny?

Dacă vrem bere la keg, avem mai multe variante din care putem alege.

Sankey / Sanke keg

Acesta este tipul de keg folosit în mod obișnuit în industria HoReCa, de regulă în variante de 20, 30 sau 50 de litri.

Se găsesc destul de ușor pe piața second-hand, dar aici merită puțină atenție. Multe dintre kegurile comerciale rămân proprietatea fabricii de bere care le-a pus în circulație, chiar dacă au ajuns între timp într-un restaurant, bar sau depozit.

Dincolo de acest aspect, kegurile Sankey mai au un dezavantaj pentru uz casnic: deschiderea este foarte îngustă, ceea ce face curățarea manuală mult mai dificilă.

În plus, pentru integrarea lor într-un sistem casnic cu Ball Lock vei avea nevoie de adaptoare suplimentare.

Din aceste motive, pentru majoritatea berarilor de acasă nu sunt cea mai simplă alegere.

Cornelius / Corny keg

Aici începe, practic, povestea modernă a keggingului de acasă.

Kegurile Cornelius – numite uneori și keguri pentru sirop sau băuturi răcoritoare – au fost folosite mult timp de companii precum Coca-Cola pentru distribuirea băuturilor către locațiile unde acestea erau servite la dozator.

Odată cu trecerea industriei băuturilor răcoritoare la sisteme bazate pe sirop concentrat, foarte multe astfel de recipiente au devenit inutile și au ajuns pe piața second-hand.

Asta a ajutat enorm la popularizarea keggingului printre berarii de acasă din Statele Unite, iar de acolo ideea s-a răspândit rapid în restul lumii.

Între timp lucrurile s-au schimbat. Kegurile Corny second-hand nu mai costă cât o cafea, iar producția lor a reînceput, așa că astăzi putem cumpăra atât variante recondiționate, cât și keguri complet noi.

Un keg vechi poate funcționa impecabil și după mulți ani. Dacă alegi unul second-hand, merită să-i schimbi garniturile sau să alegi direct un exemplar recondiționat și testat la presiune.

Marele avantaj al unui Corny este gura largă. Capacul se scoate complet și, dacă nu ai mâini cât o lopată, poți ajunge fără mari probleme în interior pentru o curățare serioasă.

În prezent există mai multe capacități, de la keguri compacte de aproximativ 9 litri până la variante de 18–19 litri și mai mari.

Party keg de 5 litri

Sunt acele mici butoaie metalice de aproximativ 5 litri, cu strat protector la interior.

Avantajul lor este evident: sunt mici, arată bine și poți lua ușor câțiva litri de bere la o petrecere sau la un grătar.

Dezavantajul este deschiderea foarte îngustă. Curățarea nu este tocmai distractivă și trebuie făcută cu mare atenție dacă vrei să refolosești recipientul.

În plus, sistemele clasice de regulator și Ball Lock nu se conectează direct la ele. Ai nevoie de accesorii dedicate și, de multe ori, de un sistem separat de servire.

Practic, sunt potrivite mai ales pentru situația în care vrei să duci câțiva litri de bere undeva și să-i serviți relativ repede.

Dacă singurul scop este transportul, două-trei PET-uri mari pot fi o soluție mult mai simplă și mai ieftină. Sigur, nu arată la fel de spectaculos când le pui pe masă. Dar fiecare cu prioritățile lui. :)

Minikeg

Dacă vrei totuși experiența de keg într-un format mai mic, minikegurile sunt o variantă mult mai interesantă.

Există diferite capacități, de la câțiva litri până la variante de 5 sau 10 litri, în funcție de sistem.

Principiul de funcționare poate fi foarte apropiat de cel al unui Corny. Cu adaptorul potrivit poți folosi conectori Ball Lock, CO₂ și chiar robinete similare celor dintr-un sistem de keg clasic.

Avantajul evident este dimensiunea. Le poți pune mult mai ușor într-un frigider normal și sunt excelente dacă nu vrei să dedici jumătate de cameră unei instalații de bere.

În funcție de model, deschiderea poate fi însă destul de îngustă, deci curățarea poate necesita ceva mai multă atenție.

Cu ce merită să începi?

Pentru cine este la început cu berea de casă, recomandarea noastră rămâne simplă: începe cu îmbutelierea, fie în sticlă, fie în PET.

Este ieftină, simplă și te lasă să te concentrezi pe ceea ce contează cel mai mult la început: să înveți să faci o bere bună.

După ce procesul de fabricare a berii devine familiar și ai deja câteva loturi reușite în spate, atunci merită să te gândești la un sistem de keg – mai ales dacă ai spațiul și bugetul necesar.